Cultura: Informaţii generale Caracteristica de aspecte care distinge Chile de restul tarilor din America Latina în termeni de cultură sunt legate de prezenţa de un fel de "etichetă" show folcloric şi artistic, chilenidad, care a devenit simbolul de identitate şi diferenţă culturală, deşi fondată de asemenea pe elemente de origine exogene, introdus de către europeni a ajuns in tara. Arte, artizanat, sarbatorile si muzica au facut mereu trimitere la prezenta un fel de paradigmă; însă Chile în secolul XX a fost deschis pentru lumea occidentala, accepta sugestii şi revizuiască cultura în diferitele sale manifestări, că dictatura este administrat doar pentru a pune deoparte pentru unele de ani, dar nu pentru a şterge. Aici apoi este constanta "devine" ca la inceputul anului de două mii informeaza scenarii artistice şi de intelectuali din tara. Alte stranie notă de Chile este prezenţa în sfera literare, un epic prelucrate în secolul al XVI-lea, de la care a luat forma intreaga literare diversificatasi nationale si care a devenit pe rând instrumentul de analiză şi de condamnare, politice sau lupă de dureroasele vicisitudini personale şi municipalităţi: e suficient sa amintesc numele P. Neruda, I. Allende şi L. Sepúlveda pentru a da seama de calitatea Chiliene panoramică. Temele civice, cum este de inteles, au fost de asemenea la centrul de o mare parte a productiilor muzicale, teatru şi cinema din partea a doua a secolului XX, care au vazut adesea implicate artistii au fost forţate în exil. După dictatura creative de cercetare de pictori, sculptori, compozitori, directorilor şi scriitori este returnat de a extinde chiar pe teme şi forme mai larg, fără a pierde patetismul şi atenţie, stilistice de asemenea, care au marcat lucrarilor de secolul XX a văzut şi a trăit între erau şi Pacific: Teatrul de avangarda la "narativ film", din literatura de specialitate sau spirituale din copilarie căutare de utilizarea de new media pentru instalaţii şi lucrări de artă contemporană simbolul acestei "panta rei" este desigur Santiago, intersectie si punctul de sprijin din tara cu arhitecturi diferite, muzee (istoriei nationale, arte, de pre-Columbian art), somptuos de bisericile catolice, pietele de artizanat şi Paseo Ahumada, loc de întâlnire De artisti. Răspândite în ţară există zeci de alte locuri de valoare culturala, ideal reprezentat de situri care UNESCO a inclus în lista patrimoniului mondial: Parcul National Rapa Nui, numele indigen din Insula Pastelui (1995), bisericile de Chiloé (2000), de centrul istoric al Valparaíso (2003), Humberstone si Santa Laura Salpetru funcţionează (2005, site înscris pe lista UNESCO în pericol) şi Sewell oraş minier (2006). Cultura: traditii La Chiliene folclor oferă un exemplu de toate uzantele singular şi vamale bine diferenţiate dar nu se bazează pe tradiţii străvechi. Grupurile cu tradiţiile şi costume consolidate au creat propria lor de folclor, cu opozitia pentru invadenze încăpăţânate. culturale externe Acest lucru sa întâmplat la nivelul popular, deja la momentul Columbian, când rezistenţa a refuzat fiecare contribuţie colonizer indigene; ulterior, când acum structurii sociale a fost aproape complet reînnoite, fenomenul de folk autonomie este repetat. Totuşi, elementele culturale originare disparuse lipseşte şi nu mai există nici urme de primitiv de folclor (Mapuche, o minoritate etnica, sunt probabil Chileans precolumbian mai pur, dar nu posedă o bogăţie de folkloristic). Există o tradiţie araucana si putin ca poate nu este acceptat de Chileans. La chilenidad este construit ca artificiale de folclor, aparent autonoma, dar substanţial suparat pe arhetipul spaniolă, evident în diverse domenii de viaţă şi de utilizat, paradoxal, ca o chestiune de opozitie la ispanismo. În cele din urmă de chilenidad permite chiliene a nu se confunda cu alte provincii spaniole de colonizare. Pentru această situaţie neobişnuită, chiliene folcloristicamente oferă de asemenea exemplu de cultura în procesul de transformare şi întotdeauna căutând noi balanţe între Tradiţie şi modernitate. Festivaluri religioase se amestecă întotdeauna sacre şi profane, ca sărbătoarea S. Sebastiano la Yumbel, ca de ulei virgin de Crisóbal în Santiago, sau ca de doamna noastra din Guadelupa, deţinute la Aiquina (in desertul Atacama). Contradicţii şi amestecurile sunt de asemenea constatată în ceremoniilor civile, cum ar fi cea de 12 octombrie, care le comemoreazä descoperirea Colombo şi că din 18 septembrie, care sărbătoresc independenta atins; in ambele cazuri spiritul republican Incrustaţiile bogate reunesc cu exaltare de amintiri obisnuiti. Un aspect interesant al singular Chiliene folclor este constituita de muzică (consultaţi mai jos), care merge de la forme de derivare inca de producţie original al Organizatiei Natiunilor Unite a terenului de incendiu (Fuegini reprezentate una dintre culturile cele mai primitive ale lumii şi păstraţi astăzi încă oarecum autentice). De artizanat este în general monotona si putin studiat, destul de uniforme: tipic sunt ţesături la nord şi măştile colorate în centrul si sud. Ingredientele de bază ale bucătăriei sunt peştele, carne de vita, legume şi fructe. În plus faţă de tortilla, pe baza de făină de porumb, există diferite tipuri de pâine care însoţesc mâncăruri grele, cum ar fi carnea la grătar sau la o bucata de carne cu oua prajite şi şpanul (lomo a lo pobre). Una dintre cele mai populare mâncăruri naţionale este fără îndoială curanto, pe baza de carne de porc, carne de miel, carne de vita, cartofi, peşte şi fructe de mare. Cultura: literatura de specialitate Lunga si cumplita razboi de cucerire impotriva încăpăţânata Araucani indigene şi impresii a vieţii locale reprezinta doua teme de activitate literară peste secole Chiliene coloniala. Comanda de la distanţă a coloniei angajat de către viceregele din Peru, Chile primeşte de la Lima, mai mult decât de la Madrid, stiri si artistice şi reprocesează cu un puternic sentiment de realitatea locale. - Chile este singura tara moderna a carui fundatie a fost imortalizat de un poem epic" scria A. frumos, a facut aluzie la Araucana de Ercilla (1533-1594), un poem trăit înainte de scris şi cavaleresc înălţarea Araucani eroice de perdanti. Şi nu era un caz exceptional: pe decisivă de exemplu de Araucana au nascut la diverse alte poeme epic, din Arauco domado (Araucano imblanzit) de Pedro de Oña (1570-1643), prima poezie de un american autor, la Purén indómito H. Alvarez de Toledo(sec. XVI), Las guerras de Chile, atribuită o J. de Mendoza. În proza, aceeaşi Chiliene realitatea este reflectată în numeroase cronicile: cele, de exemplu C. Molina (cucerirea población y din Peru), A. De Góngora Marmolejo (Historia del Reino de Chile), P. Mariño, D. Rosales (Historia general del Reino de Chile) şi, la cel mai înalt nivel, Histórica relación de Reino de Chile (1646) de tata A. de Ovalle(1601-1651) şi cele ale ordinului iezuit din secolul Olivares şi Molina (ambele exilat în Italia) şi la singular Cautiverio feliz F. Núñez de Pineda y Bascuñán (1607-1680), introspecţia autobiografică naraţiune adesea pentru considerabila forta descriptiv. În contrast cu multă epic poeti si tocmai cronicarii, aproape nimic nu este producerea de lyric poezia - dar unele idei interesante de populare poezia e pamfletar începe să iasă din secolul XVIII - şi nimic ca teatru. La inceputul secolului XIX independentei politice aduce cu ea un total de reinnoire literare. O?minciuni si progresiv, C. Henríquez (1769-1845), începe de jurnalism politic si moral; o origine venezolana umanist, A. Nisa (1781-1865), Poet de eleganţa clasică, grammatico si ganditor de valoare, învaţă să mai multe generaţii de gust pentru frumuseţea şi gândirea critică. Exemple de straini da drumul la un bogat şi variat de opera productia, care continuă neîntrerupt până în zilele noastre. S. Sanfuentes (1817-1860), H. Irisarri facand sa Milano de la debut (1819-1886), E. Lillo (1826-1910), G. un Matta (1829-1899) şi G. Blest Ghana (1829-1904) sunt liric mai reprezentative de romantism, în timp ce cu E. de la Barra (1839-1900) este nevoie de un pas conştient spre Symbolist reînnoirea. Nu mai puţin important este reînnoirea proză. Precedat de bozzettistica - costume" şi de la autobiografismo (J. Zapiola, J. J. Totalitara,J. V. Lastarría, V. Perez Rosales, marele călător şi descriptor, R. Flacon, care transportă costumbrismo chiar pe Theatre,şi altele), născut în cele din urmă naraţiunii, mulţumită D. Barros Grez (1834-1904), L. Orrego Luco (1866-1948), A. Díaz Meza (1879-1933), etc.; şi în cele din urmă o mare, autentic buna povestitoare, A. Blest Ghana (1830-1920), diplomatice si admirator al Balzac, dă Chile cele mai bune romane din secolul XIX (în timpul Reconquista, General San Martín Rivas, Los trasplantados etc.). Apar de asemenea de analiză şi de criticile istorice şi literare cu F. Bilbao, M. L. Amunátegui, B. Vicuña Mackenna şi J. Medina (1852-1920), bibliografo şi intelectual de valoare. De modernism reinnoieste lyric poezie, care înfloreşte minunat: nu este intimplator Chile a avut doi poeţi Premiul Nobel: Gabriela Mistral (1889-1957) şi Fr. Neruda (1904-1973), decorat cu respectiv de recunoaştere în 1945 şi 1971, şi numără în secolul al douăzecilea poeti de importanţă mare precum P. de Rokha, V. Huidobro (1893-1948), fondator al "creationism", C. Pezoa Véliz (1879-1908), M. Magallanes Moure, S. Lillo, C. Mondaca, M. Jara, H. Diaz Casanueva (1907-1992), J. vale, J. Barrenechea, N. Parra (n. 1914), M. Arteche, E. Lihn (1929-1988), A. Uribe, Gonzalo Rojas (n. 1917), Jorge Teillier (1935-1996) si numeroase alte mai tânără, printre care ne amintim Diego Marqueira (n. 1951) si raul Zurita (n. 1950). De asemenea importante evoluţii de proza narativă, mulţumită Fr. Prado (1886-1952), B. Lillo (1867-1923), F. Ghana, A. d'Halmar, M. Latorre (1886-1955), E. Barrios, J. Edwards frumos, J. Prieto, M. Rojas (1896-1973), considerate de mulţi ca fiind cea mai mare romancier şi inovator de Chiliene secolului datorită acestor lucrari ca x93Hijo de ladron (1951) şi Sombras contra el perete (1964), C. Giaconi, C. Huneeus, J. Edwards (n. 1931) şi J. Donoso (1925-1996), probabil cel mai original dintre toate. În timpul perioadei lungi de dictatura militara (1973-89) nu câteva scriitori au trebuit sa paraseasca tara pentru a soluţiona în Spania, în Statele Unite ale Americii sau din altă parte. Între ele José Donoso, care a consolidat şi renumele cu unele romanelor publicate în Spania şi de asemenea în Italia unde, în 2003 a lansat de obscen pasare de noapte (El obsceno pájaro de la noche, 1970). Altii cum ar fi poetul Nicanor Parra şi naratorul Jorge Edwards, sunt returnate in patria lor chiar inainte de caderea dictaturii. Cu toate acestea, lângă chiliene poezie, care este întotdeauna menţinută la inaltimea a traditiilor strălucitoare, au făcut progrese de noile generaţii de narrators variind de la I. Allende (n. 1942), care romanele cu cum ar fi casa de spiritele (1982), de dragoste şi de umbra (1984), tara mea a inventat (2003) şi suma de zile (2007), a vândut peste 50 de milioane de cărţi în întreaga lume, la A. Skármeta (n. 1940), vă amintesc Ardiente Paciencia (1985), din care a fost luat filmul il Postino de Neruda, Potriviţi bila (1992) şi El Baile de la victoria (2003), Diamela Eltit (n. 1949), Adolfo Couve (1940-1998), Poli Delano (n. 1936), Ariel Dorfman (n. 1942) şi mai ales L. Sepúlveda (n. 1949), scriitorul de la puternica angajare politica, autor a mai vândut ca un istoric şi de pescăruş pisica care invatase sa zboare (1996) şi cronicile din partea de sud a rulmentului (2007). Pentru a menţiona de asemenea Marcela Serrano (n. 1951), interpret de o femeie din literatura universal de teme şi foarte mult apreciate datorită funcţionează astfel ca noi vrem noi asa de bine, hotel de femei trist şi notebook-uri de lacrimi. În afara naraţiunii clasice categorii trebuie să fie declarată activitatea A. Jodorowsky (n. 1929), printre cele mai eclectic şi de prolific "artisti" Chileans în jurul secolului douazeci, ca proiectant, director, scriitor de romane, povesti, scenarii, de analize. Cultura: arta În văile nordice Chile au fost descoperite de o necropolis şi o fortareata (fortăreţe pe trei laturi) care sunt legate de cultura "El arcuri", caracterizate de un fel de ceramica cu grosime mare şi vesel decorate în stil geometric. In oazele din desertul Atacama, atacameños construit centre urbane din două tipuri de caracteristic: Pucara (cetatea în zona de deal, inconjurat de ziduri pircas apeluri) şi Pueblo Viejo (locuite de lipsite de ziduri de aparare), care totusi nu are valoare artistica; fictile arta suferă uneori de influenţele Ţărilor Andine. A treia Chiliene cultura, ca de Diaghiti, este cunoscut mai presus de toate pentru funerare şi pentru un tip de oala cu sania, spuse jarro zapato, dar interesante sunt de asemenea bijuterii din cupru şi bronz care apoi, pentru inca influenta, au fost topite în aur şi argint. In istoria recenta a Chile de arte vizuale au presupus o funcţie de toate special: incepand din 1970, a dezvoltat un "arta de intervenţie şi amestecând", care a însoţit de acţiunea de reinnoire a guvernului Unidad popular şi este transformată în curajoasa opozitia fata de dictatura dupa caderea lui. Acolo au participat artisti precum pictor şi artist grafic José Balmes, tineri şi studenţi, organizate in "Brigăzi" activă în întreaga ţară; forme au fost favorizate de pictura murala (picturi murale) şi manifest. Printre initiatorii suprarealiste mişcării şi expresioniste, a influentei europene în chiliene arta, iese de pe toate Roberto Un Matta Echaurren (1911-2002), la care, în cursul secolului au urmat de personalitate recunoscute la nivel international: Pedro Reszka (1872-1960), Camilo Mori (1896-1973), sculptorii Samuel Placaje (1907-1990) şi Marta Colvin (1917-1995), Mario Carreño (1913-1999). Printre contemporani mai apreciat amintiţi Gonzalo Diaz (n. 1947), variind de la fotografia la instalaţii precum Ciro Beltran (n. 1965), Rodrigo Cabezas şi multe altele care apartin asa-numita "generaţie de 90".